Poveste adevarata

Ceea ce va voi spune mai jos este o poveste adevarata.
Ceea ce m-a determinat sa v-o spun este faptul ca am vazut aseara atata ura pentru un joc incat ma gandesc ca o pilda de iubire si bunatate dezinteresata ar face bine. Daca nu, greseala mea ca o voi spune cui nu are urechi sa auda, ochi sa vada si inima sa simta...

O cheama Kasandra. Este o fetita care are in prezent 3 ani si jumatate.
Nu a avut o copilarie fericita. Parintii ei au divortat dupa nasterea ei. Fratele mai mare a ramas la tata si ea a ramas cu mama. Din acel moment pe tata nu l-a mai interesat in nici un fel situatia ei. Datorita neajusurilor mama a trebuit sa plece in strainatate si astfel Kasandra a ramas alaturi de bunicii ei.
Din motive care nu se cunosc nici in acest moment bunicii au batut-o si au torturat-o de la varsta de 2 ani. Pentru ca trupusorul ei nu a mai suportat ceea ce i se intampla in urma cu 6 luni a fost internata in spital. Medicii au fost uimiti cum de mai traieste. Multiple fracturi, plagi suprainfectate, arsuri de tigara pe tot corpul. In 6 luni de spitalizare a fost operata de 17 ori.
O femeie a aflat de ceea ce i s-a intamplat Kasandrei de la coafor si a inceput sa o viziteze in spital. Dincolo de tot ceea ce i s-a intamplat fetita este foarte sociabila, vorbareata si cu o dorinta de viata si putere extraordinare. Femeia are la randul ei 2 copii de varsta Kasandrei si desi si-a dorit sa o ia si pe fetita in familia ei nu a avut cum, insa a decis sa o ajute altfel. Si a pornit in cautarea unei familii care sa ii poata oferi Kasandrei tot ceea ce i-a lipsit pana in prezent.
Asa a aparut, in urma cu 2 saptamani, in viata fetitei Dana. Ea are la randul ei un baiat si o fata majori si un baietel, Cristi, de care are grija. Pe Cristi l-a cunoscut in urma cu un an sau 2, in spital, cand era cu fetita ei la tratament. Cristi, la fel ca si fiica Danei, are diabet si este insulino-dependent. O data la 3 ore ii sunt administrate injectii. Cristi este un baiat abandonat de mama, care nu mai are pe nimeni in lume decat pe Dana.
Cand Dana a aflat situatia Kasandrei nu a stat nici o clipa pe ganduri. Nu a contat ca fetita trebuie supusa in continuare la operatii si tratamente costisitoare, ca mai are un copil dependent de ea acasa, ca pe corpul Kasandrei nu este nici macar un loc nedureros, ca sta nemiscata in pat de 6 luni de zile si ca o simpla baita este un adevarat chin insotit de tipete si plansete de durere... neconditionat a luat-o acasa...sa o ingrijeasca si sa o iubeasca.
Si nu, nu primeste nici macar un leu de la stat pentru ca face asta. In 4 zile din saptamana merge cu Kasi la medic. E atat de ocupata cu Cristi si Kasandra incat ziua pare ca are prea putine ore. Si nu am vazut-o nici o secunda plangandu-se sau aratandu-se neincrezatoare in viitor.
Dana are acum 4 copii, 2 carora le-a dat nastere si 2 in viata carora numai Dumnezeu a putut s-o trimita. Este strigata "mama" pe 4 voci, insa din glasul ei razbate aceeasi dragoste oricareia dintre voci raspunde...

Lucrez la protectia copilului de 6 ani jumatate. Am vazut copii carora li s-au intamplat lucruri care fac filmele de groaza sa para desene animate cum la fel am vazut si lumina pe care o aduce in viata unei familii un copil care nu a fost dorit de altcineva. Dar un gest neconditionat ca acesta, iubire daruita fara a astepta nimic in schimb si ingeri coborati pe pamant sa vegheze asupra unei fetite nu speram sa vad.

Nu am talent scriitoricesc insa poate o sa cititi printre randuri mesajul pe care am vrut sa vi-l transmit.
Si nu astept nici feedback asa ca inchid topicul.